Spatii Verzi: Iasi vs Oradea vs Cluj

Iasi: 1,2 hectare
Oradea: 12 ha
Cluj 110 ha

Mai jos relatarea de pe iesenul.com

Am vorbit noi mai de multișor despre felul cum înțeleg alții conceptul de „spațiu verde”. Despre parcuri amenajate în orice colț de teren disponibil, oricât de redus. Oficial, cel mai mic parc din lume este cel amenajat în Statele Unite pe un refugiu de pe o stradă din Portland și care are doar 0,29 mp. Pe continentul nostru, orașul englez Staffordshire se mândrește cu un parc triunghiular, de 5 metri pe 10 metri, amenajat într-o intersecție precum cea dintre strada Eternitate și Spital Pașcanu de la noi. Cel englezesc e parc, pentru că are tot ce-i trebuie: o bancă și trei copaci, plus o cutie poștală. Cel american însă, are spiriduși, spun localnicii. Peste Atlantic, între două orașe se dă o adevărată bătălie pentru titlul de cel mai mic parc din lume. Dincolo de aspectul comic, astfel de idei fac parte din ceea ce se numește la alții „guerrilla gardening”, care vizează tocmai amenajarea de spații verzi în zonele urbane cele mai aglomerate, pe orice suprafață disponibilă. Despre cum se fac parcurile în orașele din spațiul carpato-danubiano-pontic, cu bune și rele vom vorbi și noi astăzi.

40% din minimul european
Când România a fost acceptată în Uniunea Europeană, unul dintre aspectele care ni s-a cerut să-l punem de urgență la punct a fost starea spațiilor verzi și a parcurilor. O mică paranteză: legal, parcul e ăla peste 1 ha, spațiul verde are sub 1 ha. Altminteri, nu e nicio diferență. Normele UE stabilesc un minim de 26 mp de spațiu verde pe cap de locuitor. În România anului 2006, existau 202,69 kmp de spații verzi, adică o medie de 10,13 mp/locuitor. Nici 40% din minimul european. O lege adoptată în 2007 a impus primarilor să se dea peste cap numai să amenajeze noi spații verzi. Ca urmare, suprafața ocupată de parcuri publice a crescut spectaculos. În 2017, se ajunsese la o medie națională de spații verzi de 21,4 mp/locuitor. În 10 ani, parcurile s-au dublat, de parcă ar fi fost de cauciuc, nu altceva. Galațiul a cunoscut cea mai spectaculoasă creștere. În 2007, fiecărui gălățean îi reveneau 2,67 mp de spații verzi. În 2008, se ajunsese la 24,6 mp. În 2018, 30,44 mp, depășindu-se norma europeană. Anul trecut se vorbea de 40 mp de spații verzi pe cap de locuitor.

I-am făcut din creion
Incredibil, nu? Cum a fost posibilă performanța? Păi, s-a lucrat românește, adică s-a jonglat cu cifrele. Presa gălățeană aprecia recent că la capitolul „spații verzi” au fost incluse și cele 63 ha de cimitire, cele 15 ha ale bălții Cătușa, ca și cele 250 ha de maidane dintre blocuri, acoperite cu garaje și gunoaie. Asta, în primă instanță. Pe urmă, media spațiilor verzi pe cap de locuitor a crescut de la sine, pe măsură ce gălățenii plecau la muncă în străinătate. Cu cât sunt mai puțini locuitori, cu atât aceeași suprafață totală de spații verzi va însemna o medie mai mare pe cap de locuitor. Simplu, nu? În același interval de timp, Iașul nostru a crescut de la o medie de 9 mp/locuitor de spații verzi, la 18,8 mp/locuitor. Ați avut cumva impresia că suprafața parcurilor din oraș s-a dublat în ultimul deceniu? Nici noi.

Cinci tăpșane
Oricum, chiar și cu cifrele „aranjate” ca să dea bine, situația spațiilor verzi tot nu se înscrie în normele europene. Motiv pentru care Comisia Europeană a alocat României bani pentru amenajarea în orașe de spații verzi și zone de agreement. Banii, săracii, există din 2014, adică de la începutul actualului exercițiul bugetar european de 7 ani, care acuși se termină. Doar că autoritățile noastre nu prea s-au uitat la ei. Abia pe la începutul acestei luni s-a ajuns la semnarea primului contract de finanțare pentru un proiect vizând amenajarea de noi spații verzi la Iași. Pe scurt, proiectul, în valoare de 8 milioane lei, presupune revitalizarea a cinci terenuri virane din municipiu și transformarea lor în parcuri. De fapt, în spații verzi, că niciunul nu ajunge la o suprafață de un hectar. Un teren se află în Dacia, spre depoul de tramvaie, altul în Nicolina, pe Egalității, altul tot în Nicolina, pe Bradului, un al patrulea în Cantemir, pe Romană, iar ultimul în Bularga, pe strada Butnari.

28 de luni pentru un hectar
“Oaza de verdeață”, căci așa a fost botezat proiectul, e o idee frumoasă în sine. Am vorbit și noi, nu o dată, despre posibilitatea de a crește zestrea edilitară a Iașului prin transformarea maidanelor în părculețe de cartier. Proiectul vizează tocmai așa ceva. Doar că sunt mai multe probleme. În primul rând, e al naibii de puțin. Cele cinci terenuri au, în total, doar 1,2 ha. Cam cât o zecime din Parcul Copou. În medie, fiecare e cam cât un teren școlar de handbal. Derutant este și prețul amenajării celor cinci părculețe. Costul se ridică la 634 lei/mp, cam 130 de euro. De banii ăștia, mai că ne-am face casă. De chirpici, dar tot casă. Ne-am uitat și noi să vedem cam cât costă o amenajare peisagistică serioasă. Un mp de gazon costă 30 de lei, material plus manoperă. Un arbust decorativ, până într-o sută de lei. O fântână arteziană de exterior, de bun simț, cel mult 500 de euro. Proiectarea, făcută de un peisagist de meserie, maxim 2 euro/mp. Una peste alta, de 8 milioane lei se putea amenaja o suprafață de cel puțin 3-4 ori mai mare. Iar dacă ne mai gândim și că lucrările ar urma să dureze 28 de luni, adică să ne putem plimba prin părculețe abia pe la sfârșitul lui 2022…

Oradea, altă viață
Suntem cârcotași? Poate. Dar parcă nu e chiar ok ca, într-un oraș sufocat de betoane și praf, să apară doar 430 mp de spații verzi pe lună. Măcar dacă nu s-ar putea altfel. Doar că se poate și e suficient pentru asta să ne uităm peste gard la alții. Vorba aia: dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Cam la o săptămână după anunțul făcut de Primăria noastră, au anunțat și oficialitățile din Oradea demararea unui proiect similar. Tot bani europeni, tot terenuri degradate și abandonate. Și tot 5 terenuri, ca la noi. Doar că la Oradea este vorba de 8 milioane de euro și de 12 ha de terenuri. Parcă sună altfel, nu? O suprafață verde de 10 ori mai mare, amenajată cu doar de cinci ori mai mulți bani. Iar amenajarea celor 12 ha de parcuri urmează să se încheie anul acesta sau cel târziu în primăvara anului viitor.

Idei generoase
Ce este mai interesant este că municipalitatea din Oradea are și idei în afara fișei postului, cum s-ar spune. În afara celor cinci parcuri de care abia am vorbit, la Oradea vor fi reabilitate două parcuri mai vechi. În cazul parcului „1 Decembrie”, Primăria din Oradea a convins compania de apă locală să marce banul și să contribuie și ea la reamenajare. Acolo se va reface fântâna ornamentală. În plus, va fi amenajat primul „pump track” din oraș, primul dintr-o serie de patru. Ce e ăla „pump track”? Un fel de circuit pentru bicicliști, destinat mai ales pasionaților de acrobații, cu contrapante și movile de pământ. Ideea traseului este că poate fi parcurs fără a pedala. Îți dai drumul din deal cu picioarele înțepenite în pedale și îți ții echilibrul. Dacă aveți copii adolescenți, cereți-le să vă povestească mai multe despre asta. Tot acolo va fi amenajat și un teren de parkour, genul acela de acrobații făcute din fugă în mediu urban. Din nou, ceva ce nu există la Iași. Tot premieră, chiar națională, va fi și un „splash pad”. E un fel de piscină, cu dușuri exterioare și țâșnitori, în care apa abia ajunge la glezne. Specială pentru joaca copiilor în timpul verii. O cafenea, stații de încărcare telefoane, o zonă de relaxare cu hamace, o zonă dedicată seniorilor și un perimetru pentru câini vor completa noua imagine a parcului. Al doilea parc, „Petőfi”, unul dintre parcurile istorice ale Oradiei va fi și el refăcut. Acolo, principalul punct de interes este așa-numita grădință japoneză, veche de peste 130 de ani. E o investiție cerută de localnici, în programul orădean de bugetare participativă. Adică programul prin care Primăria finanțează proiectele cerute de cetățeni. Pe scurt, în cele două parcuri se vor găsi de toate. Cu o excepție. Nu vor exista tăblițele omniprezente la Iași, cu mesajul „nu călcați pe iarbă”. Primăria orădeană a ajuns și ea la concluzia la care au ajuns orașele din vestul Europei de mult: în orașe, oamenii sunt sătui de mers pe asfalt și le-ar plăcea să simtă pământul sub picioare. La Iași nu e cazul.

Randare parc Cluj

Cluj, altă lume
Exemplul orădean l-am dat pentru a vedea că se poate și de 10 ori mai mult și mai bine, chiar într-un oraș cu o treime mai mic decât Iașul nostru. Dar dacă v-am spune că se poate și de 100 de ori mai mult? Rivalii noștri ardeleni, clujenii, au demarat în vara anului trecut un vast program de amenajare de spații verzi. În total, e vorba de 10 parcuri, cu o suprafață totală de 110 ha, de aproape 100 de ori mai mult decât vrea Primăria ieșeană să amenajeze. Vreo 70 ha reprezintă parcuri noi, diferența fiind parcuri reabilitate. Costurile estimate se ridică la 90-100 milioane de euro, cam 40 milioane de euro urmând să reprezinte fonduri europene. De 20 de ori mai mult decât banii obținuți de la Comisia Europeană de orașul nostru. Unul dintre cele mai ample proiecte este cel de amenajare a malurilor râului Someș, Bahluiul local. Mai țineți minte că se vorbea acum vreo 10 ani și de amenajarea pentru promenadă a albiei Bahluiului? Ei, cam despre asta e vorba și la Cluj-Napoca, doar că acolo s-a și trecut la treabă. Proiectul clujean vizează o suprafață de 7 ha, valoarea estimată a lucrărilor ridicându-se la 157 milioane de lei. Nu detaliem celelalte proiecte de parcuri, pentru că ne-ar mai trebui o pagină de ziar. Mai facem doar o ultimă precizare: nici Oradea, nici Cluj-Napoca nu au problemele noastre cu suprafața medie a spațiilor verzi. Ambele orașe
respectă deja normele europene în domeniu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.