Conferirea titlului de cetățeni de onoare post-mortem ai Municipiului Iași, domnilor Nicolae Gane și Gheorghe Mârzescu.

143 de ani de istorie liberală nu se uită ușor.

Așa că am propus în cadrul Consiliului Local următorul proiect: Conferirea titlului de cetățeni de onoare post-mortem ai Municipiului Iași, domnilor Nicolae Gane și Gheorghe Mârzescu.

Nicole Gane a devenit membru al Partidului Național Liberal în anul 1883 și a lăsat în urma sa proiecte importante pentru Iași. În calitate de primar, el s-a remarcat prin următoarele realizări:
➡Cel mai important proiect al său l-a reprezentat aducțiunea apei potabile la Iași din sursa Timișești.
➡A încheiat în anii 1872-1873 un contract de asfaltare și întreținere a străzilor și trotuarelor cu un englez pe nume W.O. Callender. Acest contract, care a fost aprobat de regele Carol I, prevedea că 25% din lucrare să fie plătită în numerar, iar restul în obligațiuni comunale, amortizabile în 15 ani, cu dobândă de 6% pe an.
➡În perioada administrației sale, a fost întocmit un studiu asupra diverselor sisteme de tracțiune pentru realizarea transportului public urban. La data de 6 mai 1899, Gane a inaugurat Uzina Electrică Comunală, iar un an mai târziu începea exploatarea tramvaielor electrice.
➡A inaugurat, la 1 decembrie 1896, clădirea Teatrului Național din Iași.
Nicolae Gane

s-a născut la data de 1 februarie 1838 în orașul Fălticeni, descendent al unei vechi familii boierești, fiind fiul postelnicului Matei Gane și al Ruxandrei Văsescu. A urmat școala primară la Fălticeni cu părintele Neofit Scriban, apoi se înscrie la pensionul francez al lui Louis Jordan din Iași, după care urmează științele juridice la Paris.

După revenirea în țară, Nicolae Gane a fost angajat secretar-translator al directorului general al închisorilor din Moldova (1857). În același an este numit ca judecător la Tribunalul Suceava, de unde este destituit din cauza manifestărilor prounioniste.

După Unirea țărilor române din anul 1859, revine în magistratură unde îndeplinește mai multe funcții: președinte al Tribunalului Suceava, membru al Curții de Întărituri Iași (1861), prefect al județului Suceava (1863) și ulterior al Dorohoiului, trece în anul 1864 ca judecător la Curtea de Apel din Focșani, de unde se transferă, în anul 1865, la instituția similară din Iași. Nicolae Gane devine membru al societății „Junimea” din Iași, publicând nuvele și poezii lirice în revista „Convorbiri literare”.

În anul 1867, Nicolae Gane este numit președinte de secție la Curtea de Apel Focșani, dar demisionează și se stabilește la Iași, unde încearcă să practice avocatura pentru care nu avea însă vocație. În anul 1868, este numit pentru o scurtă perioadă în funcția de procuror general pe lângă Curtea de Apel din Iași.

Intră în activitatea politică, fiind ales în anul 1870 ca deputat din partea grupării „junimiste” și prefect al județului Iași. Este ales de cinci ori primar al orașului Iași.

  • 17 iunie 1872 –19 mai 1876;
  • 27 aprilie – 23 iunie 1881;
  • 4 iunie 1887 – 4 martie 1888;
  • 19 noiembrie 1895 – 22 aprilie 1899;
  • 11 iulie 1907 – 6 ianuarie 1911.

În calitate de primar, el s-a remarcat prin următoarele realizări:

  • Cel mai important proiect al său l-a reprezentat aducțiunea apei potabile la Iași din sursa Timișești.
  • A încheiat în anii 1872-1873 un contract de asfaltare și întreținere a străzilor și trotuarelor cu un englez pe nume W.O. Callender. Acest contract, care a fost aprobat de regele Carol I, prevedea că 25% din lucrare să fie plătită în numerar, iar restul în obligațiuni comunale, amortizabile în 15 ani, cu dobândă de 6% pe an.
  • În perioada administrației sale, a fost întocmit un studiu asupra diverselor sisteme de tracțiune pentru realizarea transportului public urban. La data de 6 mai 1899, Gane a inaugurat Uzina Electrică Comunală, iar un an mai târziu începea exploatarea tramvaielor electrice.
  • A inaugurat, la 1 decembrie 1896, clădirea Teatrului Național din Iași.

Devenit membru al Partidului Național Liberal în anul 1883, a fost ales de mai multe ori deputat și senator din partea acestei formațiuni politice.

Pentru o scurtă perioadă (1 – 20 martie 1888) a îndeplinit funcția de ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor în Guvernul Ion C. Brătianu (4).

La data de 1 aprilie 1908 a fost ales ca membru titular al Academiei Române. Ulterior a fost și membru în comitetul de lectură al teatrului Național din Iași (1910-1916). Nicolae Gane a trecut în neființă la data de 16 aprilie 1916 în orașul Iași.

1838 La 1 februarie, la Falticeni, s-a nascut Nicolae Gane, fiul postelnicului Matei Gane si al Ruxandei, nascuta Vasescu. Tatal sau, om cu oarecare cultura in epoca, mai avea trei frati: Enachi (poet), Costachi (traducator) si Dimitrie – socrul lui Constantin Negruzzi. Familia Gane era o veche familie boiereasca, atestata in actele voievodale cu 400 de ani in urma.

1843 Este inscris la scoala primara din Falticeni, condusa de preotul Neofit Scriban – viitorul arhimandrit si membru in Divanul Ad-hoc. Totodata ia lectii de germana de la „profesorul”  Ziegmary – un vanator vestit, ce-i va insufla tanarului invatacel dragostea pentru vanatoare.

1847 Dupa terminarea scolii primare pleaca la Iasi, unde isi continua studiile la pensionul lui Louis Jordan.

1857 Este numit secretar-translator (cunostea bine germana si franceza) pe langa directorul inchisorilor din Moldova, post din care demisioneaza in scurt timp.

1857-1859 Este membru al Tribunalului din Suceava. In aceasta perioada participa la intrunirile de la Iasi si de la Manastirea Slatina, dedicate Unirii Principatelor Romane.

1859 La 5 ianuarie, participa la intrunirea de la Iasi, care il va desemna ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza.

1860 Este numit presedinte al Tribunalului din Suceava.

1861 Este numit membru al „Curtii de intarituri” de la Iasi.

1863 Prefect al judetului Suceava. La scurt timp este transferat ca prefect de Dorohoi, unde ramane pana in 1865.

In timpul liber este atras din ce in ce mai mult de expeditiile cinegetice, care-i vor inspira mare parte din scrierile sale.

1864 La cererea lui, este numit membru al Curtii din Focsani. In iulie, impreuna cu fratele sau Matei, intreprinde o excursie in Bucovina.

Privelistile bucovinene, unice in spatiul romanesc, isi vor gasi loc in viitoarele sale scrieri literare.

1865 La cererea sa, este mutat la Iasi, unde este numit presedinte al Curtii de Jurati. Este anul de cotitura in viata si activitatea lui N. Gane: devine membru al Junimii (infiintata la Iasi, in 1863). La Junimea este prezentat de V. Pogor (coleg de magistratura), fratii Leon si Iacob Negruzzi.

1867 Intr-o sedinta a Junimii prezinta prima sa scriere literara in proza: „Fluierul lui Stefan”. Autorul fiind foarte emotionat, nuvela este citita de Titu Maiorescu care, la sfarsitul lecturii exclama: „Ei bine… domnilor, iata o nuvela!” In acelasi an publica „Fluierul lui Stefan” (scriere puternic influentata de „Toader si Marinda”, de V. Alecsandri), impreuna cu „Piatra lui Osman”, in „Convorbiri literare”, revista care incepuse sa apara de la 1 martie.

In iulie-august, impreuna cu fratii Nerguzzi, intreprinde o calatorie in Elvetia, Franta si Belgia.

In noiembrie, ia parte la cel dintai banchet al Junimii, tinut in casele lui Titu Maiorescu (la patru ani de la infiintarea Junimii).

Spre sfarsitul anului, este transferat la Focsani ca presedinte de sectie la Curtea de Apel, dar demisioneaza in scurt timp, impreuna cu alti colaboratori, neadmitand unele nereguli impotriva legii.

La 15 decembrie, publica in „Convorbiri literare” poeziile „Doi ochi” si „Steaua de amor”.

1868 Gane refuza postul de sef de sectie la Curtea de Apel de la Focsani, post oferit de noul guvern. Practica avocatura la Iasi.

In „Convorbiri literare”, ii apare scrierea „Comoara de pe Rarau”.

1869 La 11 mai, se casatoreste, la Iasi, cu Sofia Stoianovici. Fiind numit procuror general la Curtea de Apel din Iasi, N. Gane tine discursul inaugural.

1870 Este numit prefect de Iasi, functie din care demisioneaza in decembrie.

1872 Ales deputat de Suceava, N. Gane este prins din ce in ce mai mult in viata politica a timpului.

La 17 iulie este ales pentru prima oara primar al Iasului, functie in care ramane pana in 1876. Ca primar, schimba fata orasului, se paveaza numeroase strazi, se introduce iluminarea cu gaz.

Impreuna cu Iacob Negruzzi, A. Naum, C. Rosetti, infiinteaza la Iasi Tipografia Nationala.

1873 In „Convorbiri literare”, publica nuvela istorica „Domnita Ruxandra”. Publica primele sale volume de literatura: „Incercari literare” (primele scrieri in proza, printre care si cinci nuvele) si „Poesii”, volum semnat cu initialele N.G.

1874 Publica in „Convorbiri literare” nuvelele „Vanatoarea” si „Hatmanul Baltag”. In calitate de primar al Iasilor, instituie, la 1 octombrie, praznuirea anuala a lui Grigore Ghica, decapitat de turci, pentru ca se impotrivi-se instrainarii Bucovinei.

1875 In aceeasi revista, publica „Astronomul si doftorul, Santa”.

1876 In „Convorbiri literare” ii apar nuvelele „Duduca Balasa” si „Canele Balan”.

1877 In revista de la Iasi, ii apar nuvelele „Petru Rares” si „Andrei Florea Curcanul”. In volumul „Rumanische Skizzen”, publicat la Bucuresti, ii apare „Santa” (traducere in germana de Mite Kremnitz).

1879 In „Convorbiri literare”,  publica  „Sfantul Andrei” si „Ochii mamei”.

1880 In revista „Junimii”, ii apar „Aliuta” si „Petrea Dascalul” (doua dintre cele mai bune nuvele ale scriitorului).

La Tipografia Nationala din Iasi, N. Gane publica „Novele”, I, II, cu dedicatia: „Amicilor mei din Junimea”.

In „Convorbiri literare”, publica „Stejarul din Borzesti”. La 27 aprilie este numit pentru a doua oara primar al Iasului – dar pentru un termen scurt: la 21 iunie paraseste postul.

1881 In „Convorbiri literare”, apar primele sapte canturi din „Infernul”, de Dante Alighieri, in traducerea lui N. Gane.

La 23 martie, N. Gane este ales membru corespondent al Academiei Romane la Sectia literara.

In studiul „Literatura romana si strainatatea” (aparut in „Convorbiri literare”), Titu Maiorescu il citeaza pe N. Gane, impreuna cu Ioan Slavici si Iacob Negruzzi printre prozatorii reprezentativi ai epocii.

Intr-un articol publicat in revista „Familia” din Oradea, Ioan Slavici afirma ca „nuvelele lui N. Gane sunt un insemnat pas spre formarea limbii literare romanesti”.

1883 La 5 iunie, alaturi de V. Alecsandri si I. Negruzzi, participa la dezvelirea statuii lui Stefan cel Mare din fata Palatului Administrativ din Iasi. Ca membru al Comitetului de initiativa a ridicarii statuii, rosteste o entuziasta cuvantare.

Participa la banchetul celei de a XX-a aniversari a societatii Junimea. (Este initiatorul unui joc de papusi care imitau sedintele literare ale Junimii, tinute in casa lui Vasile Pogor din Iasi).

Impreuna cu G. Panu si A.D. Xenopol, N. Gane trece in Partidul National Liberal, ceea ce i-a atras critici severe din partea junimistilor, printre care si Titu Maiorescu.

Deputat in Constituanta, N. Gane este ales in Comisia insarcinata cu redactarea proiectului de modificare a Constitutiei.

Intreprinde o excursie in Muntii Neamtului si pe Ceahlau.

1886 In „Convorbiri literare”, ii apar scrierile „Agatocle Leustean”, „Doua zile la Slanic”, „Daca vrea Dumnezeu” (sunt ultimele lucrari in proza publicate in revista).

„Editura Socec” din Bucuresti ii tipareste „Nuvele”, I, II, III. Editia a II-a, (primele doua volume reproduc editia din 1880, ultimul – inedit).

La 4 iunie este ales pentru a treia oara primar al Iasului, functie in care ramane pana in martie 1888.

La sfarsitul lui iulie, insoteste familia primului ministru Ion C. Bratianu intr-o excursie in Bucovina si nordul Moldovei. (Frumusetea peisajelor si peripetiile traite vor fi prezentate in volumul „Zile traite”.)

1888 La 1  martie este numit ministru la Domenii, pentru scurt timp.

1896 La 11 ianuarie este ales pentru a patra oara primar al Iasului, functie in care ramane pana in aprilie 1899.

La 1 decembrie ca primar, participa la inaugurarea Teatrului National din Iasi; rosteste un discurs.

1899 Face parte din Asociatia oamenilor de litere romani, infiintata in acest an de Bogdan Petriceicu Hasdeu.

La „Socec”, la Bucuresti, isi reediteaza cele trei volume de „Nuvele”, cu unele revizuiri ale textului.

1901 Este numit prefect al judetului Iasi. Publica volumul de publicistica „Pagini razlete”

1903 Publica volumul autobiografic „Zile traite”.

La Cernauti, apare o traducere in limba germana din nuvelele reprezentative ale lui N. Gane.

1904 Publica volumul de povestiri si amintiri „Pacate marturisite” (prin titlu amintind „Pacatele tineretelor”, de C. Negruzzi).

In iulie, in volumul „Borzestii si Stefan cel Mare”, tiparit la Bucuresti cu prilejul comemorarii a 400 de ani de la moartea lui Stefan cel mare si Sfant, apare „Stejarul din Borzesti”.

1906 Colaboreaza la „Viata romaneasca”, inca in primul numar (1 martie) cu articolul „Cum am tradus „Infernul” de Dante. Dupa aparitia primului numar al revistei, la intrunirea din casa lui C. Stere din Iasi, participa si N. Gane, unul dintre putinii junimisti ramasi in viata.

La Iasi, ii apare traducerea integrala a „Infernului” lui Dante (reeditata in anul urmator).

La 15 octombrie cu prilejul dezvelirii statuii lui V. Alecsandri la Iasi, N. Gane aduce bradului de la Mircesti un emotionant omagiu. In volumul omagial „V. Alecsandri”, N. Gane publica evocarea „Alecsandri Eminescu”.

La Cernauti ii apare cel de al doilea volum de „Nuvele”, in traducere germana.

1907 La 14 iulie, este numit pentru a cincea oara primar al Iasului, functie in care ramane pana in ianuarie 1911.

1907-1908 In colectia „Biblioteca pentru toti” ii apar 3 volume de nuvele.

1908 La 1 aprilie, Nicolae Gane este ales membru activ al Academiei Romane. (Discursul de receptie il va rosti in sedinta academica din 13 mai 1909. Raspunsul il va da Iacob Negruzzi).

1909 La „Editura Sfetea” din Bucuresti, ii apare ultimul volum tiparit in timpul vietii: „Spice” (Povestiri, amintiri, discursuri comemorative). Volumul va fi reeditat si intregit de autor in 1910.

1910 In albumul comemorativ Eminescu, alcatuit de Octav Minar, N. Gane evoca, in „Amintiri” personalitatea poetului nostru national.

La 1 aprilie N. Gane este numit, de catre Ministerul Instructiunii, membru in Comitetul Teatrului National din Iasi, al carui director era Mihail Sadoveanu.

Cu toate ca a ramas intotdeauna legat de locurile natale, N. Gane vinde casa parinteasca din Falticeni lui Artur Gorovei (ruda a sa). In aceasta casa apare revista de folclor „Sezatoarea”, pana in 1925.) In Falticeni ia fiinta societatea corala „N. Gane“.

1912 Colaboreaza sporadic la revista „Flacara”.

Nuvela lui N. Gane, „Comoara de pe Rarau”, apare in traducere germana in revista „Bukarester Tageblatt”.

Este numit presedinte al Sectiei literare a Academiei Romane.

1914 In capitolul „Povestitori de ieri si de astazi”: nuvelisti si scriitori de schite din volumul „O lupta literara”, N. Iorga intreprinde o ampla analiza a nuvelisticii lui N. Gane, comparata uneori chiar cu nuvelele lui Slavici.

„Editura Alcalay” din Bucuresti incepe publicarea unei editii de „Opere complete – N. Gane”. (Nu apare decat vol. I, cuprinzand talmacirea „Infernului”. Editia este intrerupta de izbucnirea razboiului).

1916 La 16 aprilie, se stinge din viata la ora opt si jumatate seara, la Iasi, in casa de pe strada care astazi ii poarta numele. Implinise varsta de 78 de ani.

I s-au organizat funeralii nationale, cu participarea reprezentantilor institutiilor culturale si stiintifice si a unei delegatii a judetului Suceava.

Este inmormantat la 19 aprilie in cimitirul Eternitatea din Iasi. Din partea scriitorilor si oamenilor de teatru ii aduce ultimul omagiu Mihail Sadoveanu. Biografie realizata de Constantin Mohanu.

Gheorghe Mârzescu

(n. 4 iulie 1876Iași — d. 12 mai 1926Iași) a fost un om politic și jurist român, care a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași în perioada 1914-1916. De asemenea, a deținut funcția de ministru în mai multe guverne liberale.

Cariera profesională

Gheorghe Gh. Mârzescu s-a născut la data de 4 iulie 1876 în orașul Iași, fiind fiul cunoscutului profesor, avocat și om politic Gheorghe Mârzescu (1834-1901). A urmat liceul și o parte din Facultatea de Drept în orașul natal, finalizându-și studiile universitare în anul 1897 la București, obținând licența în drept cu teza Condițiunea juridică a străinilor în România. A făcut studii de doctorat la Paris, pe care nu le-a finalizat însă.

El și-a început cariera politică în anul 1896 ca șef de cabinet la Ministrul Cultelor și Instrucțiunii, condus de către tatăl său. În anul 1901 devine membru al Partidului Național Liberal. Îndeplinește diferite funcții importante, cum ar fi cea de director general al Epitropiei Casei Spitalelor Sfântul Spiridon și profesor suplinitor de drept civil la Universitatea din Iași (1901-1904).

În perioada 1904-1906 este director al ziarului Liberalul din Iași, din a cărui redacție au mai făcut parte poetul Mihai Codreanu și publicistul C. Săteanu, apoi în anul 1907 este numit în funcția de subprefect de Iași. În același an, este ales, pentru prima oară, deputat liberal. În septembrie 1909, Gheorghe Gh. Mârzescu înființează ziarul Mișcarea, oficios al mișcării liberale ieșene. În paralel cu aceste activități, a lucrat și ca avocat în Iași.

Între anii 1914-1916, Gheorghe Gh. Mârzescu a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași. În perioada refugiului guvernamental de la Iași, a fost un permanent colaborator al lui Ion I. C. Brătianu, pe care l-a susținut în toate acțiunile întreprinse pentru apărarea integrității țării și a formei de guvernământ, pentru realizarea reformelor vizând modernizarea structurală a societății românești.

După spusele lui Ion Gh. Duca, a fost „singura personalitate populară din acele vremuri deoarece, în calitate de primar al Iașului (27 aprilie 1914 – 14 decembrie 1916) și de șef al organizației liberale locale, a făcut eforturi deosebite pentru încartiruirea refugiaților și aprovizionarea populației”[1]. El a depus eforturi extraordinare pentru reîntregirea României în hotarele sale naturale, locuința sa din fața Universității ieșene devenind un loc de întâlnire a politicienilor acelor vremi (Take IonescuNicolae TitulescuBarbu DelavranceaNicolae IorgaVintilă BrătianuIon Gh. DucaVasile G. MorțunEmil Costinescu și alții). De asemenea, s-a ocupat de buna dezvoltare, gospodărire și reconstrucție a orașului Iași de după Primul Război Mondial. În noiembrie 1916, a fost ales în funcția de vicepreședinte al Adunării Deputaților.

Important om politic

Monumentul funerar al familiei Mârzescu de la Cimitirul Eternitatea din Iaşi.

Remarcat de către Ion I.C. Brătianu, a făcut parte din guvernele liberale conduse de către acesta, ca deținător al următoarelor portofolii:

În anul 1924, Gheorghe Mârzescu, în calitate de ministru al justiției, a elaborat Legea persoanelor juridice, adoptată la 6 februarie 1924, prin care s-a autorizat, de facto, desființarea partidelor și organizațiilor extremiste. În baza Legii Mârzescu, Partidul Comunist Român a fost trecut în afara legii la data de 6 aprilie 1924. De asemenea, a fost inițiatorul Legii privind dobândirea și pierderea naționalității române (24 februarie 1924), precum și a Legii pentru reprimarea unor infracțiuni contra liniștii publice (18 decembrie 1924), care pedepsea pe toți acei care, singuri sau în tovărășie cu alții, pregăteau sau executau crime contra persoanelor sau proprietății.

El s-a remarcat în mod deosebit prin opera sa de unificare judecătorească și legislativă, dar nu a reușit să finalizeze toate legile inițiate de el. Printre proiectele de legi rămase de la el menționăm: proiectele de cod al muncii, al cooperației, precum și proiectul legii sanitare, care au fost adoptate mai târziu de Parlament.

Gheorghe Mârzescu a încetat din viață la data de 12 mai 1926 la Sanatoriul „Elisabeta” din orașul Iași, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași, alături de tatăl său.

Știri despre acest subiect: Ziarul de Iași, proiectul de hotarare,

Cu deosebita considerație,

Consilier Local                                                                   Ignat Etienne

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.